…este Petre (DJ Vasile) Racovita !

El ne-a trimis aceasta poza geniala. Se numeste Romania deasupra norilor.

Felicitari, Razvan!

Va multumim tuturor pentru poze si nu ezitati sa mai trimiteti cele mai simpatice cadre pe care le surprindeti!

Stii care e sportul national al Romaniei?

Nup, nu e fotbalul, desi asta ar fi indubitabil concluzia pe care ai putea sa o tragi, urmarind absolut orice grupaj de stiri sau rubrica de sport a oricarui ziar, adresat spatiului romanesc, indiferent de ziua din an.

Iti mai dam 5 secunde de gandire. Daca pana acum nu te-a lovit, atunci nu mai deschide fereastra Google, pentru ca nu te face cu nimic mai informat in acest caz. Sportul despre care vorbesc e oina.

Ok, poate ca l-ai ghicit din prima! Si totusi, cate stii despre oina, in afara de faptul ca „seamana cu baseball-ul”? Personal, ma simt putin deficitara privind informatiile in acest domeniu, si, cum nu sunt nici tocmai o sportiva desavarsita, apelez tot la internet pentru a-mi bombarda ignoranta.

Exista in lume 2 federatii de oina: una in Bucuresti, iar cealalta in Chisinau. In ciuda vechimii sale, jocului ii lipseste notorietatea. Atestata documentar pentru prima oara in 1364, in timpul lui Vlaicu Voda, oina e oficializata doar in 1899, cand e introdusa in scoli, sub forma unor competitii anuale, de catre ministrul invatamantului, Spiru Haret. Federatia Romana de Oina se infiinteaza tarziu, de-abia in 1932, insa existenta ei e una efemera.

Cum se joaca oina?

Desi multi dintre noi am intalnit-o in scoala sub forma “care poate sa arunce mingea pe centrala”, oina se juca initial in 2 echipe: una la bataie, iar cealalta la prindere. Procedeul este asemanator cu baseball-ul, insa echipamentul si regulile sunt putin diferite. Pentru cei interesati, puteti gasi regulamentul complet aici.

In prezent, in Romania exista doar 600 de sportivi legitimati la cluburile de oina. Fondurile lipsesc si ele. In 2007, planul Federatiei era sa reintroduca oina ca sport in scoli. Cu toate acestea, interesul se reduce la cei pasionati, iar ambitiile se pierd din cauza lipsei de fonduri.

Cum se face ca acelasi concept, un sport in care cineva pocneste o minge cu o bata, iar altcineva fuge sa o prinda (simplificare drastica, va rog nu dati cu rosii), poate fascina milioane de oameni din lumea intreaga, insa in Romania nu reuseste sa stranga o suma minima pentru organizarea in conditii optime a unei competitii nationale? Sa fie doar vorba de marketing?

Onuk

Frankfurt este cu siguranta centrul financiar al Germaniei, fiind gazda unora dintre cele mai mari institutii bancare din lume.

Nu e deloc surprinzator ca este adesea numit drept “Bankfurt” sau “Mainhattan”, doar orasul are peste 40 de zgarienori, al doilea aeroport ca marime din lume, a patra cea mai mare bursa de pe glob si 400 de institutii bancare, inclusiv Banca Centrala Europeana – casuta euro-ului.

Au luat ca ingrediente magnitudinea industriala, puterea financiara si numele un rau care trece intamplator pe acolo si au facut astfel analogia cu orasul Manhattan, USA.

Si asta nu recent…

Conform publicatiei “Times”, anul 1982 a venit cu aceasta perspectiva - Mainhattan al Europei -, o metropola care pe atunci parea sa atraga un potential mai mare de vizitatori decat insusi “nasul” lui.

Eu l-as numi mai degraba MindHattan, si nu numai pentru ca e orasul natal al lui Goethe, ci si pentru caliatatea actuala a invatamantului si multi-infinitudinea posibilitatilor de dezvoltare profesionala.

Si gandindu-ma la aceasta forma oarecum ascunsa de branding, ma intrebam ce am putea noi sa folosim pentru a ne oferi o imagine recunoscuta international prin intermediul unei denumiri specifice.

Daca ar fi sa ne legam de curatul si inmiresmatul nostru fluviu, am putea sa ii oferim Bucurestiului drept pseudonume “Damboresti”. Dar asta ma duce cu gandul mai dergaba la un animalut horopsit de soarta, care s-a procopsit cu niste urechi gigantice si a ajuns astfel un veteran al circului.

So… “Dumboresti” sounds better.

Nu e chiar departe de adevar: si noi ne-am ales cu niste politicieni hazlii, fiecare inzestrat de la natura cu cate o caracteristica exacerbata, si suntem priviti adeseori pe scena internationala ca un mare circ politic al Europei.

Macar de am putea folosi aceasta insusire pentru a atrage turisti.

Corina

„România, te iubim şi cu tine ne mândrim!“

Suporterii fiecărei selecţionate calificate la turneul final al Campionatului European au fost invitaţi de UEFA să dea măsura creativităţii pentru realizarea unui slogan care să definească respectiva echipă.

Fanii lui Mutu şi compania au dus în finală trei sloganuri - „România, te iubim, campioană te dorim!“, „România în finală e speranţă naţională!“ şi „România, te iubim şi cu tine ne mândrim!“ -, ultimul primind cele mai multe voturi pe site-ul UEFA, astfel că va trona pe autocarul naţionalei lui Piţurcă.

Deşi aduce a pastişă după cacofonicul „X-ulescu te iubim că ca tine nu găsim“, specialiştii îi găsesc circumstanţe atenuante sloganului ce va pune consoane şi vocale la brandul României, cu condiţia ca fotbaliştii să nu se facă de râs în meciurile cu Italia, Franţa şi cu Olanda.

Cum vi se pare ?

Ioana

Art preluat din Cotidianul  http://cotidianul.ro/romania_te_iubim_si_cu_tine_ne_mandrim-44698.html

        Apoi am mers la Manastirea Sucevita, cel mai fortificat complex monahal din Moldova. Este considerata manastirea cu cea mai impresionanta structura arhitectonica din Moldova sec. XV-XVI. Pe langa arhitectura surprinzatoare, manastirea Sucevita este ultima care are fatada pictata. Frescele sunt deosebite datorita remarcabilei maiestrii picturale, personajelor pline de viata si umanizarii temelor religioase, toate acestea avand ca fundal peisajele Moldovei.

       In pridvorul manastirii era o imbulzeala de nedescris si abia cand m-am apropiat am inteles ce se intampla acolo. Elevii unei scoli din Suceava, imbracati in costume populare,  incondeiau oua dupa obiceiurile romanesti. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului oualor este in Bucovina, una dintre tehnici fiind incondeierea prin acoperirea succesiva cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru si negru.

        Turistii, atat straini cat si romani, erau fascinati de tot ce se intampla acolo: copii in costumele nationale, traditie romaneasca, curtea manastirii, intregul ansamblu. Mai jos cateva imagini:

        Ultima oprire a fost Manastirea Putna, cea mai importanta ctitorie a lui Stefan Cel Mare. Incepute in anul 1466, dupa cucerirea cetatii Chilia (1465), lucrarile de constructie au fost finalizate in anul 1469. Intrarea in manastire se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter si etaj pe a carui fatada se afla stema Moldovei datata 1471. La exterior, biserica este decorata cu un brau rasucit in torsada simbolizand Sfanta Treime. De-a lungul timpului, manastirea a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise si au fost realizate miniaturi pretioase.

        Am fost surprinsi de numarul mare de turisti straini. Erau cu totii fascinati de ceea ce vedeau si sincer ii inteleg. Exista locuri in Romania unde cultura, istoria si religia se intrepatrund armonios. Istoria si traditiile, peisajele frumoase si oamenii prietenosi sunt parte a mozaicului bucovinean. Vizitand Bucovina te simti de ca si cum te-ai fi intors in timp, intr-o era indepartata in care frumusetea, linistea si pacea domneau intr-o armonie magica.

 Nona

Am gasit aici un articol complex si interesant despre brandul de tara, condimentat cu interviuri cu Wally Olins si Simon Anholt, obtinute prin intermediul revistei Capital.

De asemenea, spre sfarsitul articolului veti gasi topul celor mai valoroase (a se citi reusite) branduri de tara din lume (sursa: Anholt Nation Brand Index). Spre asta trebuie sa tindem:

Onuk

Am gasit si va impartasesc cateva texte pe care le-am gasit pe blogul Altetei Sale Regale, Principele Radu.

Primul vorbeste despre identitatea nationala.

Cel de-al doilea text ii apartine lui George Petrineanu si abordeaza problemele sistemului public din Romania, oferind o serie de solutii inspirate din modelele suedeze.

Al treilea text se numeste sugestiv Problemele Romaniei, autorii fiind sociologii Lucian-Stefan Dumitrescu si Stefan Musat.

E foarte interesanta, aparent contradictorie, asocierea unui membru al Familiei Regale cu noile media. Blogul merita urmarit, deoarece ofera o perspectiva diplomata asupra evolutiei Romaniei, permitand cititorului sa urmareasca o mica parte a activitatii diplomatiei romanesti.

Onuk

Articol sistat datorita bateriei de la tastatura. Reluat dupa “minivacanta de 1 mai” (supradoza de sintagma asta).

Mai sunt 25 de minute din 1 mai. Sunt proaspat intoarsa de la Teatrul National, unde am urmarit / am participat (pt ca e teatru modern) la piesa Complexul Romania, scrisa de Mihaela Michailov, care a primit pentru text premiul UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 2006. Dar asta m-a invatat Google.

Poate ca e mai important ce m-a invatat piesa in sine.

In primul rand, m-a bucurat foarte mult vederea Salii Atelier pline, in seara de 1 mai, cand ai spune mai degraba ca toata Romania isi mangaie in sincron burta comuna, plina cu mici si fripturele, prepara carmaz sau tranzactioneaza chimicale, undeva pe malul marii. Ei, bine, multi romani au preferat teatrul. Le multumesc, pe aceasta cale, pentru ca au reusit sa dea incredere unui sceptic. Si imi place sa cred ca s-au simtit si bine in timp ce faceau asta.

In al doilea rand, sa vorbim despre piesa. Ar fi fost, poate, doar o alta piesa despre comunism, care s-ar fi pierdut in noianul de texte si plicule pe aceeasi tema. Cu toate astea, piesa te tine. Personal, cred ca am cazut ca pestele in plasa datorita regiei, intr-adevar bine gandite (Tot Google ne spune ca e vorba de Alexandra Badea).

Care e ideea piesei? In miezul regimului ceausist, o familie ca oricare alta supravietuieste. Comunismul e ca o boala care afecteaza toate generatiile: indoctrineaza batranii, hranindu-i cu sintagme de lemn in loc de mancare, reduce la tacere adultii, supraveghindu-i continuu si pedepsindu-i pentru orice abatere, indoapa mintile copiilor cu patriotism fortat, incurajandu-i sa devina pionieri sau soimi ai patriei, fruntasi ai patriei.

Problema e urmatoarea: o data cazut sistemul comunist, individul ramane chiar fara acele repere (in general gresite) pe care le avea inainte. Adultii nu stiu cum sa primeasca democratia si nu-si regasesc libertatea, iar copiii deveniti adulti si ei vad in Romania o tara a nimanui, in care fostii securisti au talk-showuri la televizor, lucrurile se misca prea incet, iar “daca nu ai spate” n-ai nicio sansa sa te realizezi in viata. Motiv pentru care pleaca. In Canada. In Italia. Oriunde. Numai sa castige bani, sa isi ajute familia, sa se intoarca si sa isi deschida propria afacere.

Si uite asa, trecerea de la comunism la democratie transforma individul intr-un complex de complexe, de temeri si frustrari. Reactiile strainilor il determina sa-si renege originile, devenind un expatriat fara voie. Nu-si gaseste locul nicaieri. Intors in tara, nu mai recunoaste aproape nimic. Parintii sunt deja batrani, iar vechii prieteni sunt pierduti si ei pe alte meleaguri.

Povestea e trista. Pesimista. Fatalista.

Ai patit vreodata ca, intrebat din ce tara vii, sa minti? Sau sa spui adevarul si sa te intristeze reactia celuilalt? Te simti un complex de complexe? Poate ca nu. E drept, noi suntem generatia imediat urmatoare. Noi nu am fost pionieri.

Poate ca noi suntem doar satuli de piese pe aceasta tema, pentru ca nu le intelegem si nu le simtim. Poate ca e mai bine si tocmai aceasta ignoranta ne-a salvat. Sau poate ca nu trebuie sa acceptam sa uitam prin ce au trecut parintii nostri, tocmai pentru a nu cadea din nou in aceeasi capcana. Intrebarea este daca suntem pregatiti sa ne asumam complexul pana la capat si sa cladim ceva mai bun, pornind de la el.

Onuk

Discutiile despre brandingul unei tari, oricare ar fi ea, pot degenera adesea in laude mai mult sau mai putin motivate. In construirea unui brand exista tendinta de a exagera aspectele pozitive identificate in “personalitatea” tarii si populatiei.

Cum putem promova o imagine pozitiva a Romaniei?

Pe-un picior de plai, pe-o gura de Rai / Cu femei frumoase si mancaruri gustoase / Tuica de prune si dansuri nebune

Cu toate acestea, riscurile construirii unui brand care prezinta tarisoara ca pe un mic coltisor de Eden sunt destul de clare:
1. A mai fost facut de toate tarile de pe Glob, in toate ghidurile turistice care au aparut vreodata, din mezoliticul tarziu si pana azi. Ceea ce inseamna ca originalitatea va fi nula.
2. Nu e o imagine care reflecta realitatea. Adica e o minciuna.

Iar atunci cand brandul tau nu e sustinut de realitate si se rezuma la cateva cuvinte frumoase, aranjate sa gadile urechea si imaginatia, ciclul lui de viata e scurt. Si de cele mai multe ori lucreaza impotriva ta. Pentru ca echivaleaza cu minciuna, drastic sanctionata, mai ales in momentul in care individului / turistului i se promite ceva ce nu este respectat. Iar cum aspectele negative circula de infinite ori mai repede decat cele bune, poti fi sigur ca vei fi “demascat”.

Asadar o idee esentiala, care trebuie sa fie mereu prezenta undeva in fundalul mintii noastre, atunci cand ne gandim la brandingul frumoasei tarisoare este aceasta: brandul unei tari trebuie sa respecte realitatea ei, nu sa vanda o imagine pe cat de idilica, pe atat de inexistenta.

Solutia ar fi sa impachetezi realitatea in cele mai atractive aspecte ale ei. Este important ca mesajul transmis sa comunice exact cine suntem si nu cine am vrea sa fim.
Asadar, cum facem cu “tarisoara” noastra? Cu “Romanica” noastra?

Uite-o, frumusica de ea!

Onuk

Vlad Ciubutariu cu o poza care ne-a placut si care m-a dus personal cu gandul la vremea petrecuta la tara, la traditiile frumoase pe care poate ar trebui sa le promovam.

Poza Badea Ghio a fost aleasa de noi ca fiind cea mai sugestiva si va fi postata pe blog, intrand in cursa pentru premiul de la sfarsit!

Asteptam cu nerabdare pozele voastre!

Ioana