Romania sau nicaieri? April 20, 2008
Posted by rebrandingromania in Dezbatem?, Mancare pentru creier.trackback
De ce altceva si nu ce avem aici? Analizez in prima instanta lasitatea oamenilor de a pleca. Stai! Poate ca nu e vorba de asa ceva. Poate ca e doar lipsa de adaptabilitate. Daca nu poti sa faci ce iti propui intr-un loc, si incerci si nu te lasi si faci tot posibilul, pleci in alt loc. E si normal. Ne sta in fire. In preistorie, de fiecare data cand ne luptam cu „elefantii” sau cu frigul si nu reuseam sa iesim invingatori, plecam. De ce sunt atat de putini oameni care traiesc la munte? Pentru ca e mai usor la campie.
Romania sau nicaieri.
De ce sa plec? Pentru ce bogatii sa ma duc in Franta sau Australia? Nu-mi trebuie bani. E o prostie sa te gandesti ca nu poti manca o supa de 5 lei. Se mananca foarte bine la Moxa la cantina. De ce sa te duci la LA MAMA? Pentru ce e mai buna ciorba de vacuta acolo? Pentru ca o mananci cu muzica? Asculti la telefon. Daca nu ai telefon performant imprumuti unul de la cineva. Daca tot trebuie sa manaci cu muzica. Si nu orice muzica. Doar dintre cei 3 artisti preferati…
Trecem granita. Copaci necunoscuti. Poate mare. Poate o campie seaca cu un rau. Poate munti in spate, poate o zare in fata. Cel mai problabil la un apus. Nicaieri ca primul apus vazut in Roman, judetul Neamt.
Nicaieri amintiri ca acolo. Nicaieri ca aici. Nicaieri un camin nu-mi va spune atat de mult cum imi spune caramida asta mare.
Strazile acolo nu imi vor fi cunoscute. Nu voi mai merge pe Calea Victoriei. Voi merge pe 1st Avenue. Va dati seama cat de lipsa de imaginatie trebuie sa fie ca sa pui nume la strada … Bulevardul numarul 1. Mambo No5.
Ce oameni imi da mie Germania? De ce sa ma duc acolo? Eu sunt pudic de felul meu. Nu-mi place sa-mi etalez pectoralii prin discoteci. De ce sa beau cu tineretul? Nu-mi place sa beau.
Nu sunt simandicos. Mi-ar placea sa stau 2 luni in Paris sa ma plimb peste tot. Ca tot omu’. Dar cu ce tupeu ma duc acolo?! Sunt oameni aici care au nevoie de mine. Eu sunt pamantul pe care cresc florile. E datoria mea sa fiu stabil si sa nu fac miscari bruste.
Cat verde pe geam. A venit primavara. Sa spunem lumii ca e primavara la noi.
Alex
Din punctul meu de vedere lumea pleaca pentru a experimenta si altceva. Si sincer, cred ca se merita o astfel de experienta pt ca iti aduce multe si te face sa te descoperi din noi perspective. Pe de alta parte, am vazut recent un film in care un imigrant in Argentina isi indemna fiul sa nu pleca din tara sa si spunea “Imigrantii isi pierd identitatea”. Tind sa fiu de acord cu asta.
Mi-a placut postul!:) Pe curand!
Am tot plecat si eu prin lume sa ma plimb. Este adevarat, niciodata mai mult de o luna, dar destul cat sa imi dau seama ca este adevarata vorba ca “Oamenii sfintesc locul”.
Postul tau arata doar avantajele emotionale pe care le ai daca ramai in Romania. Sunt sigura ca nu poti fi fericit decat alaturi de oamenii dragi tie. Dar te saturi dupa un timp de superficialitatea romanilor si imbacseala sistemului in care cu totii traim.
M-as muta oricand in Paris si nu pentru snobism, nu pentru a ma plimba pe Champs Elisee, ci pentru cultura autentica de acolo pe care o gasesti la tot pasul si care te ia prin surprindere. Si revenind la ce ziceam inainte, un singur lucru m-ar tine pe loc: un om drag mie.
Voi, ceilalti organizatori ai SDV, nu v-ati gandit niciodata sa plecati din tara? Sunt curioasa. Astept un raspuns.
Am sa te rog sa citesti pe blogul meu cateva posturi apropos de parintii care-si lasa copiii de izbeliste in tara. Acum imi moderez comentariile pentru ca ieri un capsunar m-a amenintat cat a putut. Despre brand-ul de tara s-ar putea spune foarte multe. Problema este ca multi tineri iau acum realitatea din Romania din filme. O fata de 23 de ani, incerca sa-mi explice ca ea cunoaste realitatile din Romania dinainte de ‘89. Ea le stia din filmele aparute recent, le stia deformate.
Am plecat din tara de mai multe ori, dar de fiecare data am simtit nevoia sa ma intorc acasa. Nu as putea sta prea mult departe de familie, prieteni, locurile de care m-am atasat. E drept ca mi-ar placea si mie ca lucrurile sa fie ca la Paris, sa ne promovam cultura si valorile adevarate asa cum ar trebui..Dar putem lucra la partea asta
Si ai dreptate..fata de 23 de ani este doar un exemplu, multi stiu doar franturi din ceea ce s-a intamplat cu adevarat.
Eu am plecat si voi mai pleca. Poate de tot. Incerc sa ma conving in fiecare zi si in particular prin aceasta Scoala de vara ca nu e musai sa plec din Romania ca sa ajung sa traiesc intr-o lume cat de cat pe placul meu (in sensul de “civilizata”, unde sa nu se uite lumea stramb la tine pe strada, sa nu te impinga la metrou si sa nu trebuiasca sa dai spaga pentru a fi primit la urgente ).
Stiu ca nu e asa doar in Romania, stiu ca in alte tari nu curge lapte si miere la robinetul de la baie, doar ca simt ca m-as potrivi mai bine in peisajul acela. Totusi, inca mai sper sa putem schimba “climatul” romanesc…
Pleci, cum zicea Anutza, ca sa mai experimentezi si altceva. Si daca ai noroc ajungi intr-un loc unde ti se dau ocazii nemaipomenite. Si nu ma refer la ocazia de a castiga 10 lei in plus ca sa mananci ca “La Mama”. Sunt de acord, ca daca de asta pleci, ai plecat degeaba. Ma refer la profesori care iti ofera credit si te trateaza ca si cum desi nu esti egalul lor poti deveni intr-o zi. Si oameni care nu se uita la tine gandindu-te ca ei sunt mai buni ca tine, sau ca tu esti mai bun ca ei, ci ca impreuna puteti face o echipa reusita. Si atunci de ce sa te mai intorci? La ce sa te mai intorci? Greu e si intr-o parte si in alta. Nicaieri nu o sa te astepte nimeni cu flori. Dar de ce un imperativ sa nu te misti brusc, cand te poti misca peste tot in lume? Cand poti gandi orice, intreba orice, studia orice? E intr-adevar un lucru de nepermis moral sa nu iti fie dor de casa? Chiar esti un monstru daca acel atasament emotional nu exista?
1. “Nicaieri nu o sa te astepte nimeni cu flori!”- ba o sa te astepte daca acela iti este locul. Asta inseamna ”acasa”- inseamna ca acolo este locul tau. Si nu trebuie sa fie acolo unde ai copilarit sau acolo unde ai fumat pe ascuns cu colegii, este acolo unde tu te simti implinit. Eu as putea sa spun ”acasa” unui loc care sa nu fie in Romania.
2. Nu cred ca este nepermis moral sa nu iti fie dor de casa. Nu cred in atasamentul fata de un loc, cred in atasamentul fata de oameni. Pentru mine, casa este acolo unde sunt oamenii aproape mie. Daca ai mei ar fi plecati in Australia, atunci cand i-as vizita, as spune ca merg acasa. Avem de-a face cu un concept cu semnificatii diferite pentru fiecare dintre noi.
eu as pleca pt ca: m-am saturat de nesimtiti, oameni care nu au respect pentru nimic, pentru incorectitudine, pt birocratie, pt functionarii care te trateaza ca pe un animal, pentru controlorii care iti dau amenda cu biletul compostat in mana, pentru tiganii care iti fura geanta in tramvai, telefonul , portofelul, actele, cei care iti fura din masina, pt cainii care ma musca pe Victoriei, pentru cei din magazine care in cearca sa te fure cum pot, pentru toti care asteapta spaga- administratori de camin, medici, chiar si autoritati si profesori, pentru toti care te injura si t imping pentru ca n-au loc de tine in tramvai, metrou, te calca in picioare si nu le pasa ca nu e vina ta, pt cei care rup crucile din cimitire, fura florile pe care le pui pe mormant ca sa le vanda in buchetele la intrare, pentru cei care nu stiu sa-si astepte randul la orice coada, pentru toti cei care te agreseaza verbal si fizic in fiecare zi si pentru multe alte lucruri marunte din viata de zi cu zi, de care nu-mi amintesc acum.