Discutiile despre brandingul unei tari, oricare ar fi ea, pot degenera adesea in laude mai mult sau mai putin motivate. In construirea unui brand exista tendinta de a exagera aspectele pozitive identificate in “personalitatea” tarii si populatiei.

Cum putem promova o imagine pozitiva a Romaniei?

Pe-un picior de plai, pe-o gura de Rai / Cu femei frumoase si mancaruri gustoase / Tuica de prune si dansuri nebune

Cu toate acestea, riscurile construirii unui brand care prezinta tarisoara ca pe un mic coltisor de Eden sunt destul de clare:
1. A mai fost facut de toate tarile de pe Glob, in toate ghidurile turistice care au aparut vreodata, din mezoliticul tarziu si pana azi. Ceea ce inseamna ca originalitatea va fi nula.
2. Nu e o imagine care reflecta realitatea. Adica e o minciuna.

Iar atunci cand brandul tau nu e sustinut de realitate si se rezuma la cateva cuvinte frumoase, aranjate sa gadile urechea si imaginatia, ciclul lui de viata e scurt. Si de cele mai multe ori lucreaza impotriva ta. Pentru ca echivaleaza cu minciuna, drastic sanctionata, mai ales in momentul in care individului / turistului i se promite ceva ce nu este respectat. Iar cum aspectele negative circula de infinite ori mai repede decat cele bune, poti fi sigur ca vei fi “demascat”.

Asadar o idee esentiala, care trebuie sa fie mereu prezenta undeva in fundalul mintii noastre, atunci cand ne gandim la brandingul frumoasei tarisoare este aceasta: brandul unei tari trebuie sa respecte realitatea ei, nu sa vanda o imagine pe cat de idilica, pe atat de inexistenta.

Solutia ar fi sa impachetezi realitatea in cele mai atractive aspecte ale ei. Este important ca mesajul transmis sa comunice exact cine suntem si nu cine am vrea sa fim.
Asadar, cum facem cu “tarisoara” noastra? Cu “Romanica” noastra?

Uite-o, frumusica de ea!

Onuk